Americans and International Affairs to 1921

"Americans and International Affairs to 1921" de Nicole M. Phelps oferă o analiză detaliată a implicării Statelor Unite în afacerile internaționale până la începutul secolului XX, culminând cu semnarea Tratatului de la Versailles în 1919. Cartea explorează evoluția politicii externe americane, de la izolaționismul de după Războiul de Independență până la implicarea activă în Primul Război Mondial și în structurile internaționale emergente. Phelps examinează modul în care factorii economici, politici și culturali au influențat deciziile de politică externă ale Statelor Unite. Ea subliniază importanța expansiunii teritoriale și economice în definirea rolului Americii pe scena globală. În perioada timpurie, politica externă americană a fost caracterizată de o tendință de a evita implicarea în conflictele europene, concentrându-se în schimb pe consolidarea influenței în emisfera vestică, conform Doctrinei Monroe. Cu toate acestea, sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX au adus schimbări semnificative. Intervenția în Războiul Hispano-American din 1898 a marcat începutul unei politici externe mai active. Phelps discută și despre rolul cheie al liderilor politici, precum Theodore Roosevelt și Woodrow Wilson, în redefinirea relațiilor internaționale ale Americii. Wilson, în special, a fost un avocat al principiilor de autodeterminare și al Ligii Națiunilor, deși participarea efectivă a Statelor Unite în această organizație a fost împiedicată de opoziția internă. Cartea oferă o perspectivă complexă asupra modului în care Statele Unite au trecut de la izolaționism la un rol de lider pe scena internațională. Phelps argumentează că acest proces a fost unul de învățare și adaptare continuă, influențat de factori interni și externi. Printr-o analiză atentă a evenimentelor și deciziilor cheie, "Americans and International Affairs to 1921" contribuie la înțelegerea evoluției politicii externe americane și a impactului său global.